Ăsta e un articol în care o să fiu hater. Nu mi se întâmplă des, dar de mult vreau să-mi spun oful despre filmele 3D, care, după cum spune și titlul, sunt nașpa. Mă adresez tuturor, dar mai ales celor cărora nu le plac filmele 3D și vreau să știe că nu sunt singuri – nici mie nu-mi plac.
Filmele 3D sunt nașpa pentru că sunt mai scumpe și nu își justifică prețul. Dintr-un film de 2 ore jumate, maxim 20 de minute sunt 3D și de obicei aia e faza cea mai importantă din film. Faza aia în care totul se mișcă foarte repede, în care personajul principal se ferește de gloanțe, săgeți, lasere sau sare din copac în copac. Faza aia care ar fi fost mult mai clară daca filmul nu era 3D. Uneori în faza 3D din film pare că-ți vine ceva pe față, te implică în acțiune și așa cred ei că fac un film să fie mișto.
Filmele 3D sunt nașpa pentru ochi și mai ales pentru cei care poartă deja ochelari. Peste ochelarii tăi cu prescripție de la oftalmolog, mai pui și ochelarii ăia 3D. Încă o greutate pe nas, încă un stres. Eu nu port ochelari obișnuiți, chiar și așa nu-mi convine să-i port pe ăia de la cinema. Niciodată nu mi s-au potrivit că am capul mare și după 2 ore de film ies cu nasul turtit și cu două linii mari deasupra urechilor.
Filmele 3D sunt nașpa pentru că provoacă dureri de cap. Mi s-a întâmplat să ies de la film cu o durere puternică de cap și cu o sensibilitate mărită la lumină. Dacă te apucă sensibilitatea chiar în timpul filmului, s-a dus experiența aia faină.
Am văzut multe filme 3D dar nu de bună voie, ci pentru că nu mai erau bilete la 2D sau nu exista opțiunea asta. Cea mai tare experiență 3D o puteți avea la IMAX. Acolo ochelarii sunt mai ok, calitatea efectelor este mai bună, se observă clar diferența la capitolul sonorizare și de obicei filmele IMAX au mai multe scene care merită să fie trase în 3D.
N-am încercat să vă conving că-s nașpa, am vrut doar să-mi spun oful și mai ales să-mi expun părerea că filmele 3D încă nu-și au rostul. Nu mai zic nimic de conținutul 3D pentru televizoare.