Au trecut cateva zile de cand nationala Romaniei a jucat impotriva nationalei Estoniei, insa furia mea nu a trecut. Am mers la meci, toate bune si frumoase (mai putin jocul echipei noastre, a fost execrabil). Am stat pana la final si m-am bucurat sa vad ca echipa Romaniei a avut noroc si marcat un gol dintr-un penalti executat de Marica si inca un gol, marcat tot din noroc de acelasi Marica.

S-a terminat meciul, am aplaudat (nu stiu de ce) si m-am indreptat spre iesire alaturi de tata. Aveam doua posibilitati: prindem ultimul metrou catre centru ori luam un taxi si nu mai mergem la meci pentru urmatorii 4-5 ani ca sa ne platim datoria la taximetrist. Am zis sa ne bazam pe noroc si sa incercam sa prindem ultimul metrou. Dupa vreo 20 de minute de mers pana in Piata Muncii, am ajuns langa gura de metrou si am vazut multime de oameni si cativa politisti. Am traversat si am inceput sa ascultam conversatiile purtate de politisti cu ceilalti indivizi. „Metroul mai merge doar pana la Dristor” – atunci de ce puii mei mai merge? Pe cine ajuta? Parca la Dristor ar fi centrul mediilor de transport, de acolo poti sa iei orice spre casa. Nici mijloacele de transport RATB nu mai erau in functiune, era aproape miezul noptii. Asa ca a trebuit sa mergem pe jos pana acasa, cam 6-7 km. Mergeti la meciurile nationalei! Sustineti echipa Romaniei!