‘If people are good only because they fear punishment, and hope for reward, then we are a sorry lot indeed.’ – Albert Einstein
Putine lucruri ma dezgusta mai mult decat vorba aia pe care ti-o baga pe gat multi evlaviosi fanatici: „Crede si nu cerceta”. Pentru inceput, tin sa mentionez ca nu sunt neaparat un promotor al ateismului. Totusi diferentele dintre marile religii raspandite pe glob au creat dintotdeauna controverse si au reprezentat un subiect tabu.
Cele 4 mari religii au viziuni aproape diametral opuse una fata de cealalta: hindusii sunt de parere ca exista o multitudine de zei, budistii nu cred in nicio zeitate, ci intr-un mare profet, islamul* crede intr-un Dumnezeu unic, puternic, insa necunoscut, iar crestinismul se bazeaza pe existenta unui Dumnezeu ce cuprinde trei entitati care coexista: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Ramane de dezbatut care din ele este cea autentica.
*A nu se confunda cu islamism. Islamisti sunt, spre exemplu, cei doi frati descreierati care au atacat sediul Charlie Hebdo din Paris la inceputul anului.
Nu pot sa inteleg deloc religia privita ca o forma de organizare. Nu inteleg cum ceva atat de personal precum credinta intr-o fiinta superioara poate fi impartasita atat de usor cu toata lumea, la nivel global. Nici nu mai spun de cardul de babe necrofile care se inghesuie sa pupe cadavre la noi in tara.
Consider de neconceput faptul ca religia, luata ca un intreg, se bazeaza pe frica. Pe faptul ca ne nastem pacatosi/impuri si daca nu ne traim viata dupa cum ne dicteaza Sfanta Scriptura ajungem in iad. Un alt efect negativ al indoctrinarii inca din fasa este ignoranta. Traind, invatam, iar facand parte dintr-o „mare secta” ne limitam gandirea. Infricosati de eventualele chinuri ale iadului ne este considerabil mai greu sa ne largim orizonturile. Cum se face ca Norvegia, o tara preponderent nereligioasa (78%), este si una dintre tarile cu cu cel mai mare scor in „Where-To-Be-Born” Index –http://www.ritholtz.com/blog/2015/01/the-where-to-be-born-index/ (o lista ce masoara calitatea vietii in diferite state)? Alte exemple sunt Australia si Suedia, deasemenea tari nu neaparat ateiste, dar in care scepticismul si secularismul sunt in continua crestere.
Cu toate acestea, intr-o societate moderna, de secol XXI, dreptul de a adera la o religie mi se pare crucial. Si spun „a adera” pentru ca sa te nasti cu o anumita religie e greu de procesat pentru o persoana ca mine. E ceva gen cap sau pajura.
Personal, ma proclam agnostic. Nu vad o cale prin care sa-l pot „desfiinta” pe Dumnezeu, insa nici una prin care sa-i pot dovedi existenta. Cert este ca spalarea asta pe creieri nu poate fi benefica oricum ai privi-o.